Posted on Lasă un comentariu

Ultima scrisoare

Albumul Rătăcire – 2014

Versuri: Vasile Şeicaru
Interpretare: Vasile Şeicaru
Iată că îți scriu acum o ultimă scrisoare.
Dar nu am să-ți spun cum poate vrei: ești ca oricare.
Astăzi știm că iubirea moare…
(Refren) :
Totu-i scrum fără foc
Pentru tine, pentru mine.
Nu-i loc
Pentru mine, pentru tine
În joc. Continuă să citești Ultima scrisoare

Posted on Lasă un comentariu

Rătăcire

ziua de lansare,Albumul Ratacire,Rătăcire
 - 2014 CD,dupa un an, seicaru

Începând de joi 5 iunie, voi posta câte o piesa pe zi din albumul pe care l-am numit Rătăcire!

Este vorba despre un remix dupa un album mai vechi, din 2003, nu de unul nou! Sunt însa înregistrari noi, orchestratii noi, imprimari noi, voci noi…
Am realizat acest material împreuna cu prietenii mei de la trupa „Bandidos”: Victor Solomon „Solo” (chitara, chitari…), Mishu Constantinescu (claviaturi, vocal), Vichi Stephanovici (bass, vocal)!
La un moment dat l-am avut invitat la o piesa si pe Marcian Petrescu, muzician de mare valoare (blues harmonica, muzicuta)!

Multumesc Marcian! Continuă să citești Rătăcire

Posted on Lasă un comentariu

Iesirea!

Iesirea

Iesirea

Sa nu-mi spui ca n-ai gasit-o prietene, ca ai plecat de ceva vreme s-o cauti, daca nu pentru tine, pentru noi, atunci macar pentru mine, ca nu degeaba te port de atata amar de vreme dupa mine, uneori in carca, alteori pe brate, dar de cele mai multe ori exact langa mine, langa umarul meu! Ca in fond ce-i o iesire…dar de asta vom mai vorbi, mai incolo! Ti-o fi convenit in timpul asta, nu ti-o fi convenit, nu stiu, ca nu te-am intrebat. Ce stiu sigur e ca nu te-ai impotrivit si ca n-ai spus niciodata ca simti rugamintea asta ca vreo povara. Din cladirea asta nu se poate iesi oricum. Cosmelia asta e greu de parcurs numai cu pasul, ca daca minte nu ai sa te-ajute, nu faci nimic , sau mare lucru nu faci. Hai nu te intrista, si mai ales nu pleca fruntea, ca stii bine ca macar cu iesirea asta imi esti dator. Si in fond ce-i o poarta, o usa? Si lumina asta cum poate sa intre peste tot? Ea cum poate? Pe unde intra ea, sa iesim noi, asta sa gasesti tu!

Drumul asta care apare inevitabil in fiecare dimineata dupa ceatza, duce undeva, nu? De atatea ori am plecat pe el sa caut, de atatea ori m-am intors dezamagit dar niciodata trist, niciodata destul de trist. Motivul rugamintii mele catre tine in cautarea acestei iesiri?…simplu: lenea, uratul, plictiseala, ca as putea pleca la drum singur…niciodata insa frica dragul meu, niciodata frica, trebuie sa stii, si sa tii minte asta!

Tin minte ca odata de mult, cand mai plecam singur sa caut, cand ma aflam pe o creasta ca un pisc de munte inselator, cand singurul drum ce mi se arata si mi se oferea nu era decat in jos, am coborat pe niste scari reci si umede mirosind greu a mucegai si-a aer inchis, si coborarea mea era atat de evidenta, si caderea mea atat de previzibila, incat aveam senzatia aceea aducatoare de neliniste si de disperare, a lipsei totale de aer. N-aveam in mana decat un felinar, dar lumina lui mi-era suficienta in aceasta coborare. Din cand in cand doar stropii de apa de pe tavan, de pe pereti se mai auzeau in surdina. Fara pasari, fara lilieci, fara soareci sau sobolani, fara paianjeni, fara gandaci, reptile sau umbre ciudate in fata sau in urma mea. Si atunci cum sa-mi fie teama? Am coborat asa amar de trepte pana cand exact in momentul in care ma gandeam sa ma intorc, am simtit aer proaspat in nari. Drumul ducea inevitabil catre dreapta. M-am trezit pe o poteca ingusta, sigur de munte, cu iarba cat cuprinde de-o parte si de alta…fara flori, fara copaci fiorosi, fara ciripit de pasarele, ma insotea doar un fosnet molatec si placut ce-mi dadea o liniste ciudata, n-as putea spune aducatoare de totala siguranta. Am mai facut cativa pasi si poteca mea s-a ingustat in asa fel incat la un moment dat a disparut. Doar la un pas si in fata mea s-a deschis haul…si am simtit sigur, foarte sigur ca de fapt urcasem nu coborasem, ca oriunde priveam nu aveam decat senzatia ca sunt pe un pisc, departe de Ce, aproape de Ce….

Doamne Dumnezeule, pai eu ajunsesem de unde plecasem, ca la doar cativa metri de mine am gasit trei trepte si un drum mic si drept putin ascuns privirii mele la inceput, atat de familiar acum cand pasi-i pe el si te gasi-i pe tine prietene stand exact cum, si unde te lasasem. Nici nu stiu cum am trecut de zidul asta, ca daca e un zid cum de nu-l trec atunci cand vreau sa ies din cladirea asta! Nu ma dumiresc si gata…nu inteleg si gata! M-ai intampinat cu un zanbet larg pe fata, stand jos acolo pe pamant, cu spinarea usor incovoiata, tinandu-ti genunchii cu mainile….—“da’ ce repede te-ai intors…”! Nu i-am povestit niciodata despre coborarea mea, n-am adus vorba de acel drum niciodata.

Multe drumuri din acestea am mai avut in viata mea…multe, pana cand am obosit si te-am rugat pe tine sa ma ajuti, sa cauti tu o iesire! O, prietene cat m-ai ajutat tu pe mine si cat de dezinteresat ai fost. Si cat noroc pe mine ca te-am intalnit. Norocul asta il simt si acum si ma bucur ca-i asa. Dar ce-i norocul in fond? Pai nu-i decat ceea ce credem ca n-avem. Stai cu gandul asta in san pana cand intelegi la un moment dat ca nu-i chiar asa.

M-ai insotit prietene peste tot, fara sa ma intrebi daca sunt sau nu de acord s-o faci. Nu stiu daca in fond ti-am cerut, am primit, sau poate ti-am daruit eu mai mult in perioada asta. In timp, n-a ramas decat aceasta rugaminte…sa ma ajuti sa caut iesirea. Stau si ma gandesc alteori, cum de ai avut atata intredere sa pleci in drumul asta cu mine, sa ma insotesti, ca in fond eu te-am invitat inca de la inceput, pe o scena. O scena cu lumini inselatoare, o scena cu lemnul putrezit si umed, o scena pe, si de unde poti auzi sunete nebanuite…scancete, gemete, ras labartzat si nesimtit, si iar gemete parsive si perverse sau lascive, plans nevinovat de copil neajutorat, strigate de tot felul care te-au certat uneori, care te-au speriat alteori, si apoi prezenta mea langa tine, una permanenta, poate plictisitoare, poate obositoare…dar ce sa-ti fac, tu ai vrut-o! In fond tu ai ales…ca stiai ca scena asta e locul in care ma simt cel mai bine, ca aici ma desfasor cum vreau eu, ca natura mea schimbatoare, ca histrionismul meu de care te-ai “lovit” de la inceput n-a avut cum sa-ti aduca mare lucru, decat poate ceva mai multa neliniste, ceva mai multa tristete. Stiai si ma vedeai inca de la inceput asa pe schela asta, inamovibil si perfect! Si atunci la ce te mai puteai astepta daca ai realizat definitiv ca nu ma las dat jos de acolo niciodata?…

Cauta tu iesirea si nu ma mai plictisi cu tanguielile tale!

Ca iesirea e de fapt inceputul altui drum, ca de fapt iesirea e lectia pe care ti-ai insusit-o sau nu, cartea pe care ai parcurs-o sau nu, calea din care pleci izbavit sau doar obosit, iesirea e doar un indemn nu o porunca, o soapta nu un strigat. Desigur ca poti iesi cu un zambet pe fata, cu un hohot de ras sau de plans, cu un rictus sau cu o masca sa nu se vada tot, poti iesi pe jos, plutind, alergand, in patru labe, plictisit sau pur si simplu curios!

Port cu mine o sticluta cu un ulei foarte fin cu care voi unge balamaua la deschidere! Pe usa aia tu nu vei putea iesi cu mine. Doar eu voi pasi, si poate voi auzi glasul acela inefabil….sau poate nu! Doar doua picaturi voi pune, sa nu-mi scartaie usa la plecare, sa nu deranjez prea mult la iesire! Dar pana atunci poate va mai fi un pas, poate nu acum, poate nu oricum, poate nu atat de repede…cand inevitabil voi fi, stii tu…”din nou, foarte liber sub cer”!

Buftea, 2/04/2014, ora 13, 07!

Posted on Lasă un comentariu

Premiile Radio România!

Vasile seicaru, Premiile Radio România Actualitati

Premiile Radio România Actualitati!

Aseara au fost decernate Premiile Radio România! Am primit “Premiul pentru cel mai bun cantec folk” al anului trecut: SENTIMENTE! Muzica si textul…io!
Datorita stresului si emotiilor am uitat sa spun cele cateva cuvinte care se spun dupa ce uomu’ primeste un astfel de premiu! Cer scuze, dar asta e…se mai intampla! M-am bucurat insa ca a iesit bine cantecul. Am cantat live cu colegul si prietenul Nicolae Nae Matei, (claviaturi)! Nu ma asteptam ca sala sa ma primeasca atat de bine, pentru ca in general atmosfera a fost destul de rece! Am primit multe aplauze la iesirea din scena, dupa terminarea “prestatiei”! Continuă să citești Premiile Radio România!

Posted on Lasă un comentariu

Touche….si nu numai!

Club Touche, vasile seicaru

Touche….si nu numai!

Club Touche, de aici din apropiere, din Baicoi,  un loc frumos si foarte primitor! A fost multa lume, atmosfera de vis, multe femei faine, bucurie, reveniri la scena, aproape toata lumea a cumparat albumele mele (inclusiv remix-ul Rătăcire, in curs de aparitie)! Liliana a crezut ca nu vom face fata, dar am facut! Ciprian, omul care m-a chemat si unul de mare isprava, mi-a Continuă să citești Touche….si nu numai!

Posted on Lasă un comentariu

Protest !

Vasile Seicaru,protest

Protest !

Să-mi fie învăţatură de minte! Nu am de gînd să mă mai duc niciodata, în orice condiţii, la vreo televiziune! O să mă duc cu contract ferm, să nu-şi mai bată nimeni joc de mine şi de cântecele mele, sau să scornească aiurea nu ştiu ce lucruri din viaţa şi activitatea mea. Am un site, www.seicaru.ro, facut bine, unde sunt toate amănutele legate de viaţa mea, scrise  acolo atat de clar! Trebuia doar puţină atenţie!
Toată lumea ştie că sunt gălăţean şi că n-am nici o legatură cu Prahova!

Pentru mine conteaza lucrurile astea!

Şi apoi, e a nu ştiu cîta oară cand realizatorii işi trag genericul de final peste mine, peste cântecele mele, şi-mi taie pînă la final, cântecul la jumatate! Însă ca la emisiunea realizată de Diana Pascal la TVR2, pe data de 3 ianuarie, nimeni n-a făcut ! Dacă aş putea sa protestez altfel,  aş face-o, dar nu-mi vine, mai degrabă mi-e silă! Eu în ultima vreme nu mă prea omor Continuă să citești Protest !

Posted on Lasă un comentariu

Festivalul Om bun

Festivalul Om bun

Festivalul Om bun

Aud ca sunt putine bilete vandute! Cred ca e o chestiune de organizare aici! Pentru folk, pretul biletului, de 1 mil, e prea mare!

Vad ca unii comenteaza aiurea-n tramvai…cum ca vin aceiasi artisti consacrati in recitaluri! Pai cine sa vina, ei? Victor Socaciu a facut intr-un an fara noi, si s-au anulat toate concertele, nu s-a vandut nici un bilet! E loc in concurs pentru cei ce vorsa devina cunoscuti! Cu totii am facut asa de-a lungul anilor! Toti cei care sunt f cunoscuti acum, au muncit enorm sa ajunga aici! Continuă să citești Festivalul Om bun

Posted on Lasă un comentariu

Lumea-i pentru toti….sau de vorba cu voi!

Lumea-i pentru toti....sau de vorba cu voi

Ai spune ca ma plictisesc si ca vreau doar sa te mai indemn sa citesti, dar nu-i asa! Vreau sa mai intri pe site-ul meu sa mai asculti, sa mai citesti, sa ai timp sa vezi mai mult, sa ma cunosti mai bine! In ultimul timp am fost plecat pe afara, dar am si avut mai multe spectacole prin tara, mai putin prin Bucuresti! Am in continuare un program destul de incarcat, dar nu exagerat incat sa nu-mi permit sa mai refuz din cantari daca nu-mi convine ceva! Nu mai apar la televizor ca sunt destul de ingrozit de ceea ce vad! Aproape ca mi-e si frica sa mai apar! Am lucruri noi de spus, am cantece noi gata de lansare, si locul in care vor aparea va fi aici, pe site, si apoi pe FB! Oricum cantecele mele noi n-ar avea loc la tv fara vreun scandal, si cum nu sunt de acord cu asa ceva, am renuntat de mult sa mai apar! Multi mi-ar spune ca gresesc amarnic, ca daca nu apar pe sticla nu exist! Eu insa am alte pareri si ma tin de ele! Cred cu incapatanare ca lumea nu ma poate uita daca nu apar in tabloide sau la televizor! Cine vrea sa ma gaseasca, ma gaseste sigur! Va rog sa cititi ce apare mai jos, sa comentati pe site sau pe FB! Astept si mesaje pe mail… valecutz@gmail.com ! Gasiti voi modalitati de comunicare cu mine! Mi-e tare drag cand vad ca oamenii isi deschid sufletele cand se bucura de ceva si vor sa impartasesca! Cica a venit brusc toamna, da’ eu abia acum am vazut si am ramas ca de fiecare data…stiti voi cum, surprins si mirat! …..In rest m-am intalnit cu prietenii prin Pensiuni si am mai petrecut, m-am intalnit si cu o parte din colegii mei de facultate si iar am petrecut….am mancat mancari, am beut beuturi, am cantat cantari, am dansat danţuri! Ai spune ca imaginea mea e destul de trista, ca repertoriul meu muzical ar fi la fel…uneori trist, alteori usor deprimant! Va spun eu ca nu-i asa…cautati sa intelegeti altfel! Eu sunt un om viu si pentru multi as vrea sa mai par si interesant!….intai sa par, apoi sa stiu ca ati inteles ca unu-i uomu’, altu-i artistu’! Incercati sa intelegeti uomu’ din mine, si mai vedem….ca doar stiti voi, ca v-am mai spus…sunt si ieu uom, nu puom!

(cer scuze pentru eventuale greseli, dar nu revin sa corectez, ca n-am timp de astea. Si apoi voiam sa va mai spun ca ăsta nu e blog, ci un Jurnal)

Continuă să citești Lumea-i pentru toti….sau de vorba cu voi!

Posted on Lasă un comentariu

Iluzia dintre stele

Ma gandeam sa va mai aduc niste versuri! Unii dintre voi sigur le stiti! Am trecut acum peste ele si am simtit nevoia sa impart cu voi trairea, ca d-aia suntem prieteni virtuali!

ILUZIA DINTRE STELE
Azi mi-am lasat prea usor o iluzie inchisa in pod, printre stele
Mã mai trage in jos, un mister ruginit, si uitat, si sucit, sub podele
Imi zambeste postum, si mã lasã in drum, vara asta de-un verde kaky
Incepu uvertura, ce-mi înlantuie gura, prematur, ce septembrie gri…

Mi-am lãsat doar un gînd, rãtãcit, rãvãsit, pe un preş invechit la intrare,
Si mã vãd ca-ntr-un schit , si mã las pãcãlit, si caduc, si uimit, la plecare
Cine-mi cautã vina, si imi stinge lumina, dinadins, si ma uitã-n altar ?
Cine singur mã lasã, si m-alungã din casa, e tîrziu, si mi-e gustul amar.

Dorul meu cãtre tine, mai aleargã prin vine, si nãuc, si înalt, si stingher
Vinovat de uitare, vinovat de mirare, dar curat cel ce cautã-n cer
Teatrul vechi prãfuit, si prea lesne gonit, de la noi alungat si hulit,
Scena poate-i prea cruda, scîndura poate-i prea udã, sufleţelul acum pãrãsit.

Toamna asta tîrzie, ce iubire sa fie ?…,si ce fast, ce tumult, cît deranj,
Vreau o camerã rondã, si o lacrimã blondã, si îndemn s-o culeg din melanj.
Anotimpul lãsat ? Sentimentul uitat ? Oare cine întreaba aşa ?
Vara asta-i pe moarte, august de-acum departe, sa se-ntîmple cu mine ceva…

Va mai fi doar o searã, si o lunã amarã, nu vei şti ce sa faci, ce sa zici,
Si apoi vei pleca, şi-mi va fi tot mai greu, sa te ştiu, sa te aflu pe-aici.
Chiar acum te aud, tot mai rar te aud, ca pe-un cuc printre visele mele
Cînd îmi spui doar atît, sã mai caut iluzia, închisã in pod, printre stele.

Începutu-i timid, conţinutul perfid, uvertura-i acum la final
Ce mai zbor, ce mai bal, eu ma duc sa mã culc, si sa trag peste mine un val !

Vale!

Posted on Lasă un comentariu

Despre Colibita si mai ales despre accidentul meu la intrarea in scena

Despre Colibita si mai ales despre accidentul meu la intrarea in scena

La Colibita, pe data de 16, inainte de a intra in scena, undeva dupa miezul noptii, pe drumul de la cortul de protocol (drum lipsit de lumina, si foarte accidentat), exact cand eram anuntat, si cand claparul meu Micolae “Nae” Matei anunta instrumental intrarea mea in scena, am alunecat calcand in hartoapele acoperite de iarba uda, si am facut o intindere articulara serioasa in zona Continuă să citești Despre Colibita si mai ales despre accidentul meu la intrarea in scena