GATA-I VARA!
Gata vara! M-am uitat eu pe aici, pe colo…și-a strâns catrafusele și așteaptă pe peron s-o ia cineva și pe ea, s-o ducă în țările calde! Eu nu știu pe unde vine asta, dar am vrut să-ți spun și ție ce am simțit…..gata-i vara! Dar toamna n-a sosit încă, mai avem de așteptat! Acum îmi place mie cel mai mult, când nu se mișcă nimic în jur…frunză și copac, iarbă și floare…doar albinuțe și gândăcei, fluturi și bondari, păsări și șoricei, da’ mici, mici de tot!
Sașa și Nora, fetele mele patrupede, o ciobănească bucovineană și o lupoaică, ambele năzdrăvane de numa’ numa’, m-au privit azi dimineață adânc în ochi și mi-au spus în felul lor ceva din lumea cățelandrilor…gata -i vara!
Dacă m-a lăsat surprins această trecere? Sigur că da, dar nu m-a mirat foșnetul pădurii mele, cu zumzete și ciripituri care încă n-au sărit gardul în curtea mea, să-mi aducă veste bună-rea…gata-i vara!
Peste toate, umblă și muza mea de care mă cam ascund, dar știi tu prietene, că nu pentru mult timp!
Nu las mintea s-o ia razna, că doar știi ce simțitoriu mi-s, și cât de sentimental…teribil de sentimental, până la penibil! Mâine vine poștașul cu vești bune-rele….știți voi, că pe pământ avem de toate…N-am sonerie la poartă, așa că nu mă va suna de două ori, ci mă va striga să-mi spună mai în glumă, mai în serios, că-i gata vara!
Azi mi-am regăsit în oglindă chipul uimit de atâta nerăspuns, și am auzit dincolo de sticlă….gata-i vara!
Din nesomnul nopților mele, printre sunete și imagini, peste luptă pașnică dintre alb-negru și color, îmi vine ca-ntr-o dulce șoaptă abia auzită, ceva din muzica sferelor…gata-i vara Vale
