Dintr-o poveste…
Mai am pentru tine o veste
O stea pentru mine acum
Dar vestea ramase,
Nespusa pe buze, postum
Pianu-i pe-o singura coardă
Vioara o strună-si pierdu
Pe cand calendarul,
Se miră, ca fila-i căzu
Din deal imi soseste mireasa
Din vale ecou-mi paru
Mai trist pe la mine
Mai vesel la tine, sau nu
Durerea din mine nespusă
Rămîna de-a pururi pe jar
Odata pe viata
Odata pe moarte, si zar
Corabia viselor triste
Mai sus catre cine urca
Nu cade iubirea
Decade-amintirea, din ea
Mai am pentru stele o scară
O scara din mine crescu
Coboare privirea
Pa cand adierea, trecu
Chemarea-i de jos auzită
Din bezna nimic nu crestea
Ce palida-i luna
Si verde minciuna, din ea
Mai urcă din pieptu-mi dorinta
Si-aud ce n-ai spus, ce n-ai zis
Deschidă-se poarta
Bisericii mele, din vis
Ajuns sunt la ultima foaie
Si pana din mîna cadea
Pe cand disperarea
Nu cere iertarea, cea grea
Mandolina din pod
Se aude mai des
Ce lăută pe inima mea
Si adorm fara rost
Ca soldatul in post
Pe cand ochiul, din umbra privea!
(ora 3,52, 11/10/ 2014, Buftea)
