De vorba cu tine, sau… Insingura-m-as dar sa nu se stie

(din cele pe care le-am scris mai demult, dar am uitat sa ti le trimit )

Asculta-ma 5 minute !

Nu am mai vorbit de mult cu tine ca intre vechi si buni prieteni, fara ocolisuri, fara false pudori si mai ales fara prejudecati ! Azi suntem in 2 martie 2009 ! O voi face acum chiar daca nu ma vei asculta, macar voi incerca ! Cu glas scazut, sa nu ne auda lumea, chiar daca nu-mi vei raspunde !

Aud ca mai toata lumea e pe internet ! Ca absolut tot ce are mai intim, mai ascuns si mai frumos e scos la iveala, ca asa e la moda, ca lumea s-a schimbat si ca nu se mai poate altfel . Culmea e ca si eu, cel care scriu si zic acum, o fac ! Asa ca revin si spun : suntem pe Internet ! Atat de repede au evoluat lucrurile, cu atata viteza, cu atata ‘debandare’, cu atata graba, cu atat nesat, cu atata iscusinta dar si cu cat de multa viclenie ascunsa, (culmea neplanificata la inceput), si atat de bine organizata acum ! Ca doar nimeni n-a banuit ca se va ajunge aici ! Vrei sa nu te mai misti din fata monitorului ? Vrei mancare, aparatura de orice fel, muzici, pisici, televizor (dar daca stai in tata calculatorului, nu stiu la ce ti-ar folosi), vrei casa, masa, povesti de adormit copiii, vrei bormashina, sapca, ulei, parfum, vrei iluzii, transfuzii, aluzii, vrei sicrie, masini, organizatori evenimente, camine, camioane, azile, spitale de nebuni, vrei curve, muieri, placeri, placeri ascunse ? ia d’acilea !… esti, sau devii sigur pervers intr-o lume pe care o crezi numai a ta, ca Internetul e doar ascuns, si sigur ‘privat’ (s-o crezi tu), vrei bani iluzorii din banci imaginare, vrei sa castigi, sa arati ca esti destept, sa apari intr-o lumina mult prea intensa chiar pentru proprii ochi, dai din gandurile tale cele mai intime tot, absolut tot ! Matrimoniale, intalniri de orice fel, imagini si cadre pe care le poti primi sau creea chiar tu ! Si apoi ”all discografii” cu oricine, gratis, filme gratis, versuri sau orice fel de proza, gratis…pop, rock, jazz, blues, folk, hip hop, manele, populare adevarate, sau tot felul de facaturi, ghici cum ? Gratis ! Oricine poate veni oricum sa ceara bani in cont inventand tot felu’…(doamne fereste, nu pentru el, ci pentru copii bolnavi de leucemie, sau alte boli incurabile), concursuri, lectii, vorbe de duh insotite de muzici lascive pe teme cunoscute, sfaturi, indemnuri, amenintari, mangaieri…dar cel mai mult ma amuza cei care comenteaza…comentatorii ascunsi in negura anonimatului mizer si marshav, (ca doar nu vrei sa apara la lumina, ca s-ar vedea veninul, cenusa, jegul, si mai cu seama numele si identitatea) ! Aici pot aparea fara ca tu sa afli, chiar prietenii pe care ti-i crezi buni, da’ asta crezi ca mai conteaza in nebunia de colori iluzorii care ne inconjoara ? Internet ! Hei, nu vorbesc aici de Mail, Skipe, Messenger (intr-o mica masura, ca in mare masura e pierdere de timp, pe care trebuie sa-l ai), transfer…sunt multe cele care pot chiar ajuta, pot sigur ajuta !
Facebook, Netlog, Hi5, Friendster, Orkut, Myspace, Ning, Twitter, Second life, Logosfera, You Tube…si inca multe, toate bineinteles cu : com ! Nu am account decat FB, de restul am aflat doar ca exista, ca primesc zilnic invitatii…”sa ma inscriu” ! Toate ca o dovada a singuratatii in care traim dar de care nu vrem sa se stie ! Familia se sparge, apare lumea paralela ! Lumea ONLINE ! Spun toate astea fara ipocrizie, fara ocol, fara teama, mai cu seama ca toate ma ating si pe mine, ca om sunt si traiesc printre oamenii acestor vremi in care manipularea e la moda, si daca nu te atinge si pe tine sari ca ars, cum ca vrei si tu…doar n-o sa ramai tocmai tu pe din afara !

…Am fost pe la ai mei, parintii mei ! Mama abia daca ma mai recunoaste ! Mi-a spus la plecare : ‘baiatul mamei, tu esti baiatul mamei’ ! Apoi m-a privit fara sa zambeasca si m-a mangaiat pe obraz intr-un mod diferit, foarte diferit ! Tata a venit cu mine pana la usa, cu ziarul intr-o mana si cu ochelarii in alta, si m-a apucat de brat… ‘tu sa nu ne lasi, auzi ? Sa nu ne lasi…’ ! Eu nu stiu inca ce-i umbra mortii ! M-a obligat ea odata s-o privesc, dar i-am intors spatele…. ‘hei, nu acum, nu inca’ ! Nu ma inspaimanta ea asa, cu una cu doua ! Ieri insa, a reusit sa ma faca sa-i vad pentru o fractiune de secunda fatza hîda ! Drumul pana acasa a fost lung, prea lung, poate si pentru ca era ceata sau mi se parea mie, poate pentru ca nu reuseam sa sterg parbrizul oricat de mult as fi insistat, poate si pentru ca simt ca pierd mai mult decat as putea castiga ceva vreodata ! Nu ca as avea nevoie de vreun castig, dar de o privire de-a ta tot am nevoie ! De una direct in ochii mei, s-o simt ! Spune-mi ca ma iubesti chiar daca voi sti ca ma minti !

Vale, martie 2009 !