Posted on Lasă un comentariu

Dan Spataru !

“…eu le-am facut pe toate in viata asta. Am fost si cuminte dar si vagabond. Mi-a placut prea mult lumea. Peste toate insa, am respectat ‘schela’ (scena)…eu dau cu crema de ghete si pe talpa, pentru ca respect publicul. Pe mine publicul “m-a facut” !…cred ca trebuie sa fii sincer pe scena, ca daca minti, publicul te simte si in timp, te uita….”
Multe am mai invatat de la Dan Spataru. Cand ii stateam prin preajma, ma uitam fascinat la chipul lui si ma gandeam ca nimeni, niciodata nu va ajunge sa fie atat de iubit de oameni, asa cum a fost el . Ne lega muzica in primul rand, dar si sportul. Amandoi am facut o facultate ’de miscare’…Dan a terminat ‘ICEF-ul mare’, cum ii placea sa spuna, iar eu, Fac. de Ed Fizica de la Galati. Il iubea mult pe Visotsky, ca si mine de altfel. Vorbeam des despre Volodea Visotsky, despre viata si despre cariera lui. Dan era atat de modest…cerea bani putini pentru prestatiile sale in spectacole. De multe ori, pleca de acasa fara sa stabileasca vreun “gaj”, nu stabilea nici o suma asa cum faceau majoritatea artistilor vremii, si cum o fac si acum. Cand accepta sa vina la vreo Casa de Cultura, pe un stadion in vreun oras, cu un recital, in discutiile la telefon cu impresarii, deseori le spunea…”lasa ca vedem noi acolo, la locul faptei, ca daca vor fi ‘martori’ (spectatori), ne intelegem noi!” Asa era Dan, modest si generos. Odata i s-a parut ca hainele cu care apareau pe scena instrumentistii din orchestra cu care canta, si care-l acompania in spectacol, nu erau prea potrivite, nu-i erau lui pe plac, asa ca a plecat la primul magazin mai mare, si a cumparat 7 camasi albe pe care le-a facut cadou baietilor din trupa, pentru a aparea asa pe scena, asa cum ii placea lui. Dan isi iubea imens familia, si o considera sfanta. Noi, cei mai tineri, cand mergeam impreuna cu el in concertele organizate de Ansamblul Artistic al UTC, mai luam fete cu noi, de multe ori ele ne insoteau pe tot parcursul turneului…pe Dan nu l-a vazut nimeni insotit de vreo femeie pasagera, si erau multe pe langa el, ca era un barbat frumos, atragator, sportiv, cu o voce usor guturala, usor incruntat, dar ii statea tare bine asa, semana cu Alain Delon…Daca se punea de vreo petrecere dupa spectacole, Dan venea, statea cat statea,manca ceva, nu bea decat apa, ceai sau cafea, fuma cateva tigari, povestea din viata lui de artist atat de iubit de oameni, noi il ascultam fascinati, intr-o liniste mormantala, (ca Dan era tare respectat de colegi), si apoi pleca in camera…nu-l mai vedeai decat a doua zi la autocar . Asa era Dan, cu o conduita ireprosabila. “…eu trebuie sa beau multa apa minerala, sa-l fac spriþ pe cel pe care l-am baut in tinerete…”! Asa spunea deseori, ca ii placea cum suna, dar si noua ne placea ! …se spune ca a avut o tinerete foarte zbuciumata, nelinistita, ca a intrecut masura uneori, ca a baut un pahar, doua, in plus….”pe mine lumea ma intreba daca nu beau ceva, dar nimeni nu ma indemna la vreun sandwich, nu ma intreba nimeni daca am avut timp sa mananc ceva…”
…”Bã, mie nu mi-e rusine de nimic, nu regret nimic din viata mea, am trait asa cum am crezut eu ca-i bine…poate oneori n-a fost bine, dar nu regret, una peste alta, am facut ce am vrut eu, am lasat multe cantece in urma mea, si asta conteaza cel mai mult…in rest, lumea uitã…” Iata ca lumea nu numai ca nu-l uitã, dar parca il cauta mai mult ca niciodata, îi cauta cantecele, le asculta…si ce-I mai frumos e ca tinerii o fac, si numarul lor creste de la an la an !
…”vorbeste lumea ca-s strengar/dar nu-I de loc adevarat/de cand te-am cunoscut pe tine/sunt cel mai linistit baiat…/sunt cel mai linistit individ…/sunt cel mai linistit cetatean,…/sunt cel mai linistit…TATIC !”…asa canta Dan, mandrindu-se de nasterea fiicei lui, cu care se lauda peste tot, si pe care o iubea ca pe lumina ochilor. In ziua cand s-a nascut Dana, fiica lui, a jurat ca nu se va mai atinge de bautura niciodata, si asa a facut ! Multe povesti circulau despre el, asa cum e normal cand era vorba de o asa mare personalitate cum era Dan Spataru ! Stiu ca la unele spectacole in care canta Dan Spataru, venea sa mentina ordinea pe stadion, Militia cu cai ! …cand s-a intors odata din Cuba, dupa niste spectacole, la aeroport, Dan a aparut cu un crocodil urias, gonflabil, lasand cu gura cascata o multime de oameni care se adunasera sa-l vada pe Spataru ! Atunci, in Cuba, la Varadero, Dan a batut orice record la aplauze: 16 minute si 19 secunde ! Record de neegalat !…se aduna lumea ca la urs, cand se zvonea ca e Dan Spataru prin preajma. …a stat mult la Moscova, unde a filmat, a cantat, a lasat de fiecare data slagare mari in urma sa…ne-a povestit ca a filmat cu o actrita celebra, o rusoaica frumoasa care s-a cam indragostit de el, si barbatul artistei, un cosmonaut celebru, gelos nevoie mare, l-a urmarit, l-a gasit, si cand l-a intalnit, i-a pus pistolul la tampla amenintandu-l ca-l impusca ! Dupa explicatii, au plecat impreuna sa bea un coniac. Asa era Dan in tinerete, imprevizibil, de nestapanit, de necontrolat, crea in jurul lui situatii limita la care putini se gandeau ca se pot intampla !
Dan nu a crezut niciodata ca se poate imbolnavi. Cand vorbeam despre sanatate cu el, imi spunea ca e totul ok, ca are ficatul ‘beton’, stomacul la fel, ‘pitpalacul’ (inima), la fel,…ca e sanatos tun si ca asteapta sa-i fac un cantec (…eu i-am prezentat mai multe piese, am si repetat doua, trei, dar n-am apucat sa inregistram nimic, n-am avut timp, ca asa e viata) ! Cand a fost internat, n-a mai vrut sa primeasca pe nimeni la spital, dar noi (Stefan Hrusca si cu mine), am insistat sa-l vedem, am mers direct unde era el, si cand a aflat ca suntem pe hol, a iesit din salon, si ne-a primit cu zambetul pe buze !…”ce faceti mînjilor ? ce mai e nou, haideti sa-mi povestiti” ! Am stat vreo jumatate de ora, ne-a povestit de cate si mai cate avea sa faca, de planurile lui (ca avea multe),…am observant insa o urma de tristete pe fata lui, apoi privirea lui a plecat dincolo de geam, undeva dincolo de zare, unde vedea el cerul senin, si de unde putea sa-si ia chitara sub bratz, si impreuna cu ea, leganata de dor, sa mai cante din nou si inima lui . Inima lui Dan, o inima mai mare decat ne-am putea inchipui…Dan, file de poveste, o poveste fara de sfarsit…”maaaamã, cata lume langa schelã, atata lume m-a insotit in concertele mele…oare va veni lume multa la ultimul meu concert ? “
Intr-o lume atat de obosita, uneori generoasa, alteori trista, deseori atat de neatenta la detalii, a trecut lasand urme adanci in suflete si inimi, un om sensational, un om care a deranjat atat de putin, un om care mi-a spus despre prietenie si despre iubire, fara sa dea poveþe, fara sa insiste in legatura cu imensele sale succese, fara sa ridice tonul….poate doar usor, un deget pentru a-ti atrage atentia…el a atins sublimul dar si noroiul, a vazut fundul prapastiei dar a cules si floarea de colt de pe culmile muntelui pe care l-a urcat de unul singur, a trait ce n-a visat niciodata, nu i-a vazut nimeni lacrima, putini i-au banuit zbuciumul, si mai putini, tristetea ! Nu cred ca cineva, va mai apuca in viata asta sa-i atinga popularitatea !
…”drumurile noastre poate, se vor intalni vreodata….?”

(astazi Dan ar fi implinit 73 de ani)

Vasile Seicaru

Urmăriți-mă si pe:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.