„Cine-a furat luna, cine-a furat luna/S-o aduca inapoi, daca nu pornim razboi…” Un cantec venit de nu stiu nici eu de unde, dar care mi-a insotit noptile inainte de culcare, in copilarie, dar si in prima parte a tineretii ! Despre noptile mele voiam sa-ti spun acum, ca de cativa ani nu prea am parte de somn, si atunci stau de vorba cu gandurile ! Uneori imi pun intrebari la care incerc sa-mi gasesc raspunsuri, alteori gasesc raspunsuri la intrebari pe care nici macar nu mi le-am pus ! Sunt nopti in care-mi inchipui ca sunt un coshar care umbla pe acoperisuri ! Ieri era atata de lucru, azi nu mai vad niciun cosh de curatat ! Drumul meu n-are o directie precisa, tot ce stiu e ca ma trezesc in gandurile mele cu ochii deschisi, suuuuus, sus…insa nu prea stiu directia de mers, ca n-o gasesc ! Sa cobor ? N-am nici o sansa, ca nu sunt scari de coborat, doar de urcat ! Sa urc ? As putea, numai vezi ca fiecare scara are rostul, riscul, si semnul ei ! Deocamdata ma misc pe orizontala, departe de mine sa cutez mai mult ! Mai mult ca sigur ca atunci sunt intr-un impas, si simt o durere… dar nu prea mare, ca e insotita si de o stare de fericire ! Vocatia mea e durerea mea, durerea mea, e sansa mea ! Nici o sansa nu-i atat de sublima ca lumina din icoana imaginara la care se roaga pustnicul !….sunt doar gandurile, la care ma duce mintea in noptile de nesomn ! Nu stiu daca ti-am spus, dar dupa ce nu dorm ca oamenii, mai stau si cu lumina aprinsa, lumina pe care o sting doar atunci cand vad ca se ingana noaptea cu ziua ! Alta data, cand tocmai vedeam cum se crapa de ziua, am auzit un falfait de aripi la fereastra mea. Am deschis usa care dadea in balcon si am gasit pe pervaz o pana mai lunga, si doua picaturi de apa limpede, limpede ! Mi-am zis ca poate erau doua boabe de roua, sau mai degraba doua lacrimi de inger, un inger care s-a oprit la fereastra mea sa vada ce mai fac !….stii, ca ti-am mai povestit eu acum ceva timp, cum am vazut intr-o dimineata, un inger la fereastra mea, un inger cu o singura aripa, doar cu o aripa ! Dar n-a stat mult, doar atat cat sa-mi ingaduie sa ma sterg la ochi sa vad daca-i aevea, sau e doar in inchipuirea mea ! Insa a disparut repede, lasandu-ma cu mana intinsa catre el ! …..Asta numai dimineata, atunci ma invaluie un fel de liniste, sting lumina, pun geana peste geana, si incep sa ma culc….
Maine daca o sa ai chef, stare, si timp, o sa-ti povestesc despre zilele mele, pana atunci ureaza-mi somn usor, ca noaptea s-a dus…”cine-a furat luna, cine-a furat luna/S-o aduca inapoi, daca nu pornim razboi….” Unde-am mai auzit eu cantecul asta…?
Vasile Seicaru
Buftea, ora 4,43…deja 15 septembrie 2012
