Azi, mi-am lasat prea usor, o iluzie inchisa in pod, printre stele
Mã mai trage in jos, un mister ruginit, si uitat, si sucit, sub podele
Imi zambeste postum, si mã lasã in drum, vara asta de-un verde kaky
Incepu uvertura, ce-mi înlantuie gura, prematur, ce septembrie gri…
Mi-am lãsat doar un gînd, rãtãcit, rãvãsit, pe un presh invechit la intrare,
Si mã vãd ca-ntr-un schit , si mã las pãcãlit, si caduc, si uimit, la plecare
Cine-mi cautã vina, si imi stinge lumina, dinadins, si ma uitã-n altar ?
Cine singur mã lasã, si m-alungã din casa, e tîrziu, si mi-e gustul amar.
Dorul meu cãtre tine, mai aleargã prin vine, si nãuc, si înalt, si stingher
Vinovat de uitare, vinovat de mirare, dar curat, cel ce cautã-n cer
Teatrul vechi prãfuit, si prea lesne gonit, de la noi alungat, si hulit,
Scena poate-i prea cruda, scîndura poate-i prea udã, sufletelul acum pãrãsit.
Toamna asta tarzie, ce iubire sa fie ?…,si ce fast, ce tumult, cît deranj,
Vreau o camerã rondã, si o lacrimã blondã, si indemn, s-o culeg din melanj.
Anotimpul lãsat ? Sentimentul uitat ? Oare cine intreaba asa ?
Vara asta-i pe moarte, august, de-acum departe, sa se-ntîmple cu mine ceva…
Va mai fi doar o searã, si o lunã amarã, nu vei sti ce sa faci, ce sa zici,
Si apoi vei pleca, si-mi va fi tot mai greu, sa te stiu, sa te aflu pe-aici.
Chiar acum te aud, tot mai rar te aud, ca pe-un cuc printre visele mele
Cînd imi spui doar atît, sã mai caut iluzia, închisã in pod, printre stele.
Inceputu-i timid, continutul perfid, uvertura-i acum la final
Ce mai zbor, ce mai bal, eu ma duc sa mã culc, si sa trag peste mine un val
Vale,
Buftea, 4 sept. 2012
