Vasile Şeicaru - Site oficial

Lumea-i pentru toti....sau de vorba cu voi!

Lumea-i pentru toti....sau de vorba cu voi!

 

Ai spune ca ma plictisesc si ca vreau doar sa te mai indemn sa citesti, dar nu-i asa! Vreau sa mai intri pe site-ul meu sa mai asculti, sa mai citesti, sa ai timp sa vezi mai mult, sa ma cunosti mai bine! In ultimul timp am fost plecat pe afara, dar am si avut mai multe spectacole prin tara, mai putin prin Bucuresti! Am in continuare un program destul de incarcat, dar nu exagerat incat sa nu-mi permit sa mai refuz din cantari daca nu-mi convine ceva! Nu mai apar la televizor ca sunt destul de ingrozit de ceea ce vad! Aproape ca mi-e si frica sa mai apar! Am lucruri noi de spus, am cantece noi gata de lansare, si locul in care vor aparea va fi aici, pe site, si apoi pe FB! Oricum cantecele mele noi n-ar avea loc la tv fara vreun scandal, si cum nu sunt de acord cu asa ceva, am renuntat de mult sa mai apar! Multi mi-ar spune ca gresesc amarnic, ca daca nu apar pe sticla nu exist! Eu insa am alte pareri si ma tin de ele! Cred cu incapatanare ca lumea nu ma poate uita daca nu apar in tabloide sau la televizor! Cine vrea sa ma gaseasca, ma gaseste sigur! Va rog sa cititi ce apare mai jos, sa comentati pe site sau pe FB! Astept si mesaje pe mail... valecutz@gmail.com ! Gasiti voi modalitati de comunicare cu mine! Mi-e tare drag cand vad ca oamenii isi deschid sufletele cand se bucura de ceva si vor sa impartasesca! Cica a venit brusc toamna, da' eu abia acum am vazut si am ramas ca de fiecare data...stiti voi cum, surprins si mirat! .....In rest m-am intalnit cu prietenii prin Pensiuni si am mai petrecut, m-am intalnit si cu o parte din colegii mei de facultate si iar am petrecut....am mancat mancari, am beut beuturi, am cantat cantari, am dansat danţuri! Ai spune ca imaginea mea e destul de trista, ca repertoriul meu muzical ar fi la fel...uneori trist, alteori usor deprimant! Va spun eu ca nu-i asa...cautati sa intelegeti altfel! Eu sunt un om viu si pentru multi as vrea sa mai par si interesant!....intai sa par, apoi sa stiu ca ati inteles ca unu-i uomu', altu-i artistu'! Incercati sa intelegeti uomu' din mine, si mai vedem....ca doar stiti voi, ca v-am mai spus...sunt si ieu uom, nu puom!

(cer scuze pentru eventuale greseli, dar nu revin sa corectez, ca n-am timp de astea. Si apoi voiam sa va mai spun ca ăsta nu e blog, ci un Jurnal)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

“Lumea-i pentru toţi, şi sunt încă atât de puternic încât s-o pot trage măcar o dată la sorţi”

 “Nu prea mai ştiu cum trece timpul pe lângă mine. Mai bine zis nu mă prea interesează, că am alte lucruri de văzut, de observat, de descoperit. Sunt lucruri pe care nu le vedeam înainte, sau poate n-aveam stare sau timp să le percep cum trebuie. De câţiva ani buni nu prea fac mare lucru nici în apropierea, dar nici în ziua mea de naştere! Dacă e vorba de sărbătoarea în sine, ei bine sărbătoresc cu prietenii, dar mai des sărbătorim fără vreo ocazie anume. O să te miri, dar mai repede simt o nelinişte de ziua mea, decât altceva… dar n-aş putea mai multe să-ţi explic. Poate că aici se îngrămădesc amintirile.

Am rămas în timp un romantic, cu tot ceea ce reprezintă asta, dar nu dezvolt, că nu mi se pare interesant pentru tine. Să fii astăzi artist în România înseamnă probabil ceva, dar eu care am «prestat» aproape tot timpul pe scenă, ştiu cât de frumos a fost acolo, dar cum încă mai este (ca nu mă las de cântat nici în ruptul capului, deocamdată), îţi spun eu că e minunat. Din păcate viaţa pe scenă nu prea aduce bani, cântatul pe la evenimente aduce bani buni, dar mie îmi convine să spun că un nume se face acolo pe scenă. Esti «făcut» de spectator dacă e să fie, nu de presă sau de tabloide. Se face greu, dar durează în timp! 

Îţi pot spune acum sincer că nu m-am aşteptat la vreun premiu pentru vreun album sau pentru vreun cântec anume, dar am primit semne de la cei care mi-au ascultat muzica, şi asta a însemnat şi înseamnă ceva! Dacă regret ceva anume uitându-mă în urmă, ar fi poate pentru că n-am reuşit să fiu un compozitor cu acte în regulă cum se spune… dar cred că spun prostii, şi mă opresc aici! În rest nu prea regret multe lucruri din cele întâmplate până acum! Nu ştiu ce plan o fi avut Dumnezeu cu mine când m-am născut, dar ştiu sigur că mi-a dat un anume talent la naştere pe care eu l-am dezvoltat cum am ştiut şi am crezut mai bine. De talentul cântatului e vorba. Şi apoi cred că am avut şi ceva noroc, fiindcă fără el nu se poate face mai nimic în «zona» în care m-am mişcat şi încă mă mai mişc, şi de fapt nicăieri. Cât a fost talent şi cât a fost noroc, cât a fost inspiraţie şi cât transpiraţie, nu pot să-ţi spun că nu mă pricep deloc la explicaţii de genul ăsta.

Am fost în copilăria mea cam grăsuţ, de asta prietenii din acea perioadă îmi spuneau «burtea fasolaru’, porcu’ şi măgaru’»! Tare am mai suferit din cauza asta, dar nimeni n-a văzut, nimeni n-a ştiut! Pe maidanul în care m-am jucat cu copiii de vârsta mea, aşa cum o fac probabil şi astăzi alţi copii, am avut uneori timp să ridic şi privirea spre stele! Ei bine asta nu mai ţin bine minte, oare ce am văzut eu atunci, acolo?... Privind înapoi, văd tot timpul meu trecut ca pe-un vis, că vis e trecutul, şi închipuit e viitorul… doar prezentul mi-a mai rămas, şi de el pot spune că dispun acum. Văd multe rele îndreptându-se spre mine, dar nu ştiu cum să răspund, aşadar mă las la mâna soartei mele prestabilite! Unii mă iubesc, alţii mă urăsc, celor mai mulţi le sunt indiferent, şi asta îmi dă mie o oarecare stare de linişte! … poţi tu oare să mă înţelegi, prietene?... hai, că nu e greu!

Încă îţi mai spun că lumea-i pentru toţi, şi sunt încă atât de puternic încât s-o pot trage măcar o dată, la sorţi.

Lumina mea dă naştere umbrei mele! Umbra e cea pe care oricât aş încerca, n-aş putea-o călca în picioare! Din lumina umbrei vârstei mele, îţi doresc să fii fericit şi să trăieşti frumos, şi îţi mai spun că te iubesc!”

 

(cuvinte pornite de la mine catre oameni, da' mai mult pentru prieteni, aparute in Jurnalul National, unde daca mai cauti, poti afla mai multe! Ai zice ca ar fi azi ziua mea de nastere, da' nu-i, doar ca asa pare! Ai zice ca ma plictisesc si ca n-am gasit altceva mai bun de facut decat sa te indemn sa le citesti...da' nici asta nu-i adevarat, doar ca ma apuc sa mai sriu pentru tine cate ceva incepand de azi, pentru ca prea trece timpul repede si n-am mai povestit de multisor!)

Vale

14 Comentarii

  • Rodica 21 Oct 2013 - 11:11
    Cantecele dumneavoastra sunt splendide, nu triste! Sunt sentimentale, romantice, asa cum vrem sa fie muzica, asa cum e adevarata muzica. Ne este drag sa va tot ascultam...
  • Gabriela 21 Oct 2013 - 12:15
    As zice ca am stat la un pahar de vorba cu Vale ...intr-o seara de octombrie frumos ..... Vale, ar trebui sa simti ca locul idolilor este in inima fiecaruia si nu vreau sa crezi ca spun vorbe desarte ,dar tu reprezinti pentru mine si pentru unii dintre noi ,romantismul ,povestea de iubire ,malul marii ,locul pentru toti ,flori ,pomi ,nori ...momente de revolta cand suntem neascultati ,momente de bucurie cand ne gasim cu cantecele tale la o drumetie sau la un pahar si clipele in care suntem cu toti solisti in sala de concert . Nu trebuie sa te vedem la tv.sa stim ca existi ....dar mai bine povesteste pe unde ai fost si cu ce ganduri te-ai intors ? Dar sufletul tau ...este bine in sufletul tau ,atat vrea sa stiu de este bine ... O toamna minunata !
  • M Sava 23 Oct 2013 - 02:30
    Buna Vale, este bine sa mai primim un semn de la tine. Sunt sigura ca nu numai eu, mai sunt si multi altii care doresc sa comunice si sa mai stie cate ceva despre tine, iar acest jurnal este o punte de legatura intre suflete. Daca suntem multi sau nu, nu conteaza, sunt convinsa ca toti aceia care-ti cauta cantecele le gasesc cu siguranta si toti aceia care-ti cauta fiinta citesc acest jurnal. Desi sunt impotriva comunicarii on-line si a retelelor de socializare, (simt ca astfel ne pierdem noi ca oameni), totusi nu pot sa ma abtin sa-ti scriu cateva randuri asa cum faci tu pentru noi. Pentru mine verbul ,, a trai" inseamna sa stau cuibarita in fotoliu si sa-ti ascult cantecele pt ca astfel ma opresc o clipa din tot ceea ce inseamna cotidian. Sincer eu personal imi doresc sa aflu ca in curand o sa ai un concert undeva, as veni cu mare placere! Poate se vor mai aranja un pic lucrurile in tara asta si vom mai scapa de ,,bombardamentele" cu vedete maneliste si siliconate, poate vor reusi generatiile actuale si viitoare sa elimine falsul din viata lor. As zice (vorba ta ) ca ne putem pastra fruntile luminate si captele drepte chiar daca ceilati sunt altfel decat noi...As zice ca ei, copii nostril trebuie sa tina in mana o chitara (Stefan al meu o v-a primi de Craciun) pt. a simti armonia sufletului... As zice ca viata e frumoasa daca nu ne-am fi nascut acum,... si tot la fel as zice: ca nici un timp nu ar fi potrivit pentru noi care am trait atatea schimbari... Cei care vor sa loveasca oricum vor lovi, pentru ca astfel cred ei ca sunt puternici, cei care vor sa iubesca vor iubi... Sa fim sanatosi, pentru ca vreau sa te vad cat mai curand pe scena !
  • roxana 24 Oct 2013 - 11:10
    Ma bucur ori de cate ori rasfoiesc acest jurnal si te (re)gasesc aici, impartasindu-ne ganduri si trairi, clipe frumoase (sau mai putin frumoase) din viata ta. Parca sunt tot mai putini cei care stiu sa aprecieze o reala valoare, cei care stiu sa asculte si sa simta cu sufletul. Incotro ne indreptam? Unde ne vor duce pasii, daca nu stim sa ne oprim din cand in cand si sa privim, sa ascultam, sa simtim... Mi-am lasat amprenta in acest jurnal inca de pe primele pagini si nu as vrea sa ma repet, dar avem nevoie de oameni ca tine, la fel de mult avem nevoie de artisti ca tine. Iti multumim ca imparti cu noi gandurile tale, ca ne aduci in case muzica ta minunata. Vreau sa cred ca ne vom mai "intalni" inca mult timp la o poveste, aici in jurnal. Numai bine, Vale, oriunde te vor purta pasii!
  • Andreea 25 Oct 2013 - 02:04
    V-am ascultat ieri seara in Constanta, cu o placere deosebita! Transpira 'autenticitate' si 'simplitatea lucrului frumos' in tot ceea ce creati: cantece, atmosfera de spectacol, cuvinte de jurnal, apropierea de oameni, nu doar prin muzica ci si la o fotografie sau o cafea la o masa. Inainte sa fiti un artist desavarsit, sunteti un om minunat, d-le Seicaru!
  • Maria Mihaela 31 Oct 2013 - 01:53
    Sunteți un om minunat ! Sunteți un artist minunat ! Melodiile dumneavoastră au întreaga paletă a sentimentelor ! Am crescut pe muzica dumneavoastra si am crescut frumos ! Vă multuuumesc !
  • Niculita Sergiu 17 Dec 2013 - 21:14
    De fiecare data cand ascult melodiile dumneavoastra trec prin toate starile sufletesti, tristete, regret, bucurie, melancolie , meditatie, iubire...iertare. Va multumesc pentru tot ce faceti si sa stiti ca prin melodiile dumneavoastra oferiti pace si liniste sufleteasca unui suflet departe de tara lui. Sergiu din Canada. Longueuil, Quebec.
  • MARIA 20 Dec 2013 - 13:29
    Ce bine ca v-am gasit..... jurnalul ! Ascult de ani buni melodiile d-voastra si nu ma satur. Acum , in preajma sarbatorilor, ascult cel mai mult piesele d-voastra pentru ca am mai mult timp si astfel nu mai simt singuratatea.... V-am vazut asta-vara pe scena Teatrului de Vara din Tg.Jiu.... A fost magnific ! Ati fost magnific ! Pacat ca nu mai vreti sa apareti la tv. Mare pacat . Va iubesc melodiile . Toate ! Sunteti un artist desavarsit si un OM minunat, Poate ....veniti si iarna la Tg. jiu...Nu o sa gasiti " orasul cu floare de tei '' ... dar ... " daca ninge vei gasi "... Masa Tacerii, Poarta Sarutului , Coloana Infinitului...Va doresc sarbatori linistite si numai bine oriunde ati fi... la Paris sau Rio...
  • Mirela 05 Jan 2014 - 23:20
    Se fac vreo 30 de ani de cand te ascult. Imi amintesc un concert in care fiica mea, de 3 ani,tremura sa ajunga pe scena sa-i dai un autograf. Cuvintele tale, scrise atunci au loc de onoare in casa noastra de aici,de departe.Iar cantecele tale ne insotesc mereu Fie ele vechi sau noi, ne bucura sufletul. Tu ajungi la noi , oamenii, oriunde am fi...cantecul tau pleaca din inima si ajunge la mii de inimi. Iti dorim tot binele din lumea asta,uneori atat de rea!
  • Lara 15 Mar 2014 - 12:11
    Am ajuns aici ( de mult, din primul an), e bine, chiar si din umbra. Vale, Azi e 15 martie si impart bucuria cu tine si cu voi echipa. Pt. cine nu e in tema....., bucuria nu e legata de anul 1848 ci de anul 2007, anul si ziua deschiderii acestui jurnal.
  • Daniela U., Tg -Jiu 31 Jul 2014 - 11:35
    Este minunat că marele artist coboară, simplu, de pe scenă și le dezvăluie celor care-i iubesc muzica un om deosebit, un suflet romantic, frumos și sensibil, iar pentru asta oamenii nu pot decät să te iubească mai mult și pentru totdeauna. Ți-ai pus sufletul în cântecele tale minunate și ni l-ai dăruit nouă, ca să ne aducă frumusețe, iubire, trăire intensă și sinceră. Iar asta ne face și pe noi mai frumoși, mai curați sufletește, mai umani și mai buni unii cu alții. Îți dorim și noi să-ți fie bine, să ne trăiești și să ne bucuri în continuare cu muzica ta frumoasă și caldă și cu câte-un crâmpei de suflet, aici, în jurnal. Să ne vedem sănătoși!
  • Bogdana Herlieru 08 Aug 2014 - 16:12
    îndragostită de piesa "Lumea e pentru toti". Dacă e posibil sa o accesez mai uşor de pe site-ul acesta, bine mi-ar fi :)
  • Bogdana Herlieru 08 Aug 2014 - 16:19
    am gasit albumul :). Intuitia m-a dus bine in orasul cu floare de tei.
  • Daniela 24 Nov 2014 - 15:31
    A fost odata un om. Inainte sa fie om, omul fusese copil. Un copil sensibil si uneori trist. Cand era trist sau nelinistit, el se ascundea intre stele. Incat stelele ii stiau tot sufletul si toate gandurile. Il iubeau stelele. Incat, in ziua in care copilul urma sa se faca om, ele i-au daruit o papusa fermecata. Asa ca omul s-a facut papusar. Papusarul nostru avea un har: simtea care-i necazul unui om. Si mai avea maiestria de a manui papusa fermecata, incat acela care ii privea dansul se vindeca de orice, chiar si de tristete. Papusarului i se duse vestea incat toti oamenii incepura a veni sa se vindece. Iar Papusarul dansa papusa in vartejuri fermecatoare si vindeca om dupa om, ceas dupa ceas, zi dupa zi, an dupa an... Timpul trecu ca prin vis. Secole parca. Pana cand intr-o zi Papusarul simti cum il loveste o durere coplesitoare. Nu reusea sa inteleaga daca-l doare capul ori stomacul, ori daca era foarte foarte trist. Nici macar daca durerea era a papusarului sau a omului sau a copilului din care crescuse om... (to be continued de vecina cu cirese)

Comentează şi tu

E-mail-ul tău nu va fi afişat.
Toate câmpurile sunt obligatorii!
Poţi, şi te încurajez, să foloseşti diacritice.

Inapoi la Jurnal